RESPIRATIA LUI SVIATOSLAV RICHTER

Debussy.Ascultam Debussy in interpretarea lui Sviatoslav Richter.Un pianist mare face diferenta.Mai ales in cazul lui Debussy unde fiecare nota e o imagine iar pianul trebuie sa-ti dea o senzatie de plutire.Este o noapte de vara recenta in care ascultam Debussy insetat de imaginile pe care mi le-ar fi putut crea.In linistea potentata de caldura, boxele mele livrau molatec Debussy.Nu ma gandeam la nimic in mod special.Imaginile si muzica se derulau andante.Dintr-odata un alt sunet, diferit de picurii pianului imi atrage atentia.Intrigat ma uit in jur.Apartamentul ma priveste nemiscat.O parere, mi-am zis.Dar sunetul revine din nou mai puternic, mai icnit.Ma uit la cd player si merg patruzeci de secunde inapoi.Reiau.Nu mai este nici un dubiu.Este respiratia lui Sviatoslav Richter.Microfonul amplasat deasupra pianului a preluat respiratia lui Sviatoslav Richter.Incep sa ascult mai atent si o alta lume paralela cu cea a muzicii imi hraneste auzul.Richter icneste, ofteaza sau isi tine respiratia ca sa expire tumultos mai apoi, marcandu-si astfel interpretarea.O senzatie incredibila de viu vine cu fiecare suflare sacadata.Aproape ca vezi balansul pianistului, baletul corpului care cand coboara usor spre pian, cand se departeaza pentru a se napusti spre el cateva masuri mai tarziu.Totul este mult mai personal acum, Richter isi respira propria interpretare nelasind vreo urma de echivoc asupra intentiei de expresie.Richter este cu mine in apartament si imi impartaseste generos viziunea lui despre Debussy.In locurile in care mi-e neclar Sviatoslav respira, vrand parca sa-mi explice muzica.E atat de prezent tot ce se intampla acum incat ma gandesc ca cel mai frumos omagiu adus perenitatii unui om este sa-i inregistrezi respiratia.Intr-o seara de vara in apartamentul meu l-am ascultat pe Richter respirand Debussy...