[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 30 iunie 2014

Mulțumesc, doamnă Annie Bentoiu

Am terminat cu lacrimi în ochi cel de-al doilea volum al doamnei Annie Bentoiu "Timpul ce  ni s-a dat". Eu, care am trait prea putin oroarea comunistă, am lacrimi în ochi. Autoarei, care a traversat această întreagă perioadă neagră a istoriei noastre, lacrimile, de cele mai multe ori i-au fost fie interzise, fie a reușit să le reprime ca nefolositoare, redundante. Nu am cuvinte să exprim emoțiile prin care m-au purtat memoriile doamnei Bentoiu. Nu-mi rămâne decât să apelez la luciditate ca să încerc să exprim comandamnetul pe care această operă de o importanță covârșitoare în înțelegerea prezentului nostru absurd mi l-a dictat:

1. Este o lectură obligatorie pentru generația tânără. Pentru acei dintre tineri care vor să înțeleagă ce a însemnat sistemul comunist în țara noastră.

2. Este o bucată de istorie relatată obiectiv și care ar trebui să facă obiectul programei de liceu pentru clasa a zecea. Istoria( sub formă de memorii) povestită prin filtrul unei asemenea minți nu are cum să nu genereze schimbare în mentalitățile unor copii ai căror profesori sunt ei înșiși victime( încă) ale epurării intelectuale și morale practicate cu succes de sistemul comunist.

3. Este o lectură obligatorie pentru asumarea unei adevărate și profunde condamnări a comunismului de către sufletul fiecăruia dintre noi. Această carte scrisă fără patimă, dar cu imensă durere unește punctele nevăzute dintre trecutul și prezentul nostru atât de distorsionate moral. O carte care explică ceea ce noi, cei tineri, dar într-o destul de solidă masură victime, putem doar să intuim nu să și înțelegem raportat la efectele devastatoare ale anilor 1948-1959 pentru condiția noastră prezentă.

4. O lectură obligatorie pentru că este un ghid de supraviețuire într-un univers concentraționar, într-un deșert moral.

5. O lectură obligatroie pentru cei care vor să determine valoarea absolută a prieteniei și puterea indestructibilă a iubirii și speranței.

6. O lectură obligatorie pentru că (formidabil paradox) este o lecție despre libertate trăită într-un timp de neagră suprimare a libertății.


Vreau să cred că după această carte sunt un om mai bun, sunt sigur că sunt mai luminat.


Mulțumesc,

doamnă  Annie Bentoiu

joi, 12 iunie 2014

Noapte bună

Vine un moment când scrii din ce în ce mai greu. Vine momentul în care dilema devine coșmar, nu impuls. Orice dilemă care devine implus n-a fost dilemă.  Nici măcar nu e vorba despre lupii care fac cerc, ci e mai degrabă ideea cercului. Nu compoziția cercului este sufocantă ci cercul în sine. Vodca se stinge cu vodcă, zic unii. Scrisul se omoară prin scris. Nu e chemarea mea - scrisul - aș putea să mă detașez cu grație. Aș putea să mă strecor printre membrii cercului, neobservat. Însă libertatea ar urla ca din gură de șarpe. După ce că e iluzorie, ca metaforele lui Gabo care nu sunt niciodată la fel, de fiecare dată când le citești, mai face și scandal libertatea asta. Incredibil cum cîteva sute de cuvinte pot contribui la ranforsarea unui soclu. Noapte bună.

PS. Foarte puțin puf prin aerul lunii mai a lui 2014, nu credeți?